Despre idei si morminte

Fiecare idee are un mormînt. Unele cu cruce, altele cu o piatră funerară. Unele uitate, unele cu flori, poate în fiecare zi, sau la aniversări. Ziua morţilor... ziua în care e prea cald sau numai treci pe lîngă cimitir şi te gîndeşti să treci prin cimitir să stai puţin lîngă mormîntul bunicului. Îţi aprinzi o ţigară, te gîndeşti...la ce te gîndeşti? La mai nimic. La nişte vorbe de demult, la o imagine a ta în oglindă, cînd aveai părul lung şi aveai un rîs, sau un fel de a rîde în oglindă. Şi într-o vreme ieşi din cimitir, şi apoi pentru multă vreme uiţi că ai fost acolo. Într-o altă zi treci pe lîngă o carte pe care ai citit-o mai demult, sau pe lîngă continuarea unei cărţi, pe care ai fi vrut să o citeşti, de exemplu Alexandre Dumas, şi îţi aminteşti că îţi plăcea, chiar îţi plăcea mult, dar acum nu prea îţi mai place, şi dacă încerci să o citeşti îţi dai seama că e ca şi cum ai roade un molid.