Poate că ar trebui să fie mai multe zile ale femeii, una singură e stridentă. Ar trebui să fie una în fiecare anotimp, mai ales toamna. Cred că toamna e anotimpul cel mai potrivit. Ar trebui să nu ştim când e ziua femeii. Ar trebui să ghicim, să se spună la radio, la ora 12, că azi e ziua femeii. Ca un premiu, ca o surpriză. Ar fi mai frumos.
Nu îmi plac festivităţile programate. E inevitabil să nu se strecoare pe sub uşă senzaţia de fals. E ca şi vineri seara când unii oameni se îmbată pentru că e vineri. E ca şi cum scopul vieţii e vinerea. sâmbăta. Şi duminica. E ca şi cum restul nu ar avea importanţă. E ca şi cum am trăi ca să aşteptăm ziua de salariu, dar nu ziua asta e cea mai importantă. Şi în intervalul dintre 2 salarii, dintre 2 revelioane... zilele pe care le numărăm, zilele care au rămas până la 1, sau 5, sau 8, sau până la Crăciun, sunt zilele care formează viaţa noastră. Nu vedem cum ne trece viaţa. Ca un interval între 2 sărbători.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu