Viaţa închipuită a îngerilor

E un film de Erick Zonca, care a avut cel puţin o cronică proastă. Cu o actriţă frumoasă, nu îmi amintesc numele acum, mică de statură, cu un aer pierdut şi candid. Subiectul e patetic, un conflict social, emoţional, foarte franţuzesc. Mie titlul îmi place mai mult decât filmul. " La vie rêvée des anges". E fragil ca fumul de ţigară. Ca un tablou de Bruegel, unde cohorte de personaje se năpustesc asupra ta, ca privitor, şi ţi se pare că în curînd o să se întâmple ceva cu decorul, că o să se răsucească şi toată lumea o să dispară într-un vîrtej muzical, în acorduri de trompete şi fluturări de steaguri. Se înclină pe margine şi ar putea să se pună în mişcare, toată şandramaua să se mute în altă parte, ca şi copiii care se joacă. Nu ştii exact unde sunt, dacă sunt aici sau mai încolo, ce fel de transformare a spaţiului are loc, de ce un loc se transformă în altul. Nu ştii dacă îngerii sunt aici sau sunt în altă parte.