jocuri

Heroes 6. Dupa 5 , care oricum e prost. Unde merge vaca, merge si viţelul. Grafică anime, mai vrei ceva? Da, aş fi vrut. Eliminarea magiilor idioate de level 5, adică "magic mirror" si "sacrifice", mai puţin timp pierdut cu cucerirea minelor, ceva eroi mai buni la Rampart, ceva care să facă Academy jucabil, nu doar colorat, ceva culoare în obrajii lui Gelu, şi cineva care sa facă faţă îngerilor, măcar teoretic. Nimic din astea, în schimb au scos piticii. Păcat că era un joc bun şi a devenit un gunoi. Ubisoft. Poate că dacă era Blizzard, sau oricine, era mai puţin penibil. Apare şi Heroes 6. Game over.

Borges spune că în realitate nu există simetrii, ca în justiţie sau poezie. Poate că simetrii nu există, dar repetiţii există, asta e cert. Un meci de fotbal Mexic - Argentina nu e o mare repetiţie, şi nici faptul că mexicanii nu sunt favoriţii arbitrilor nu e mare scofală, iar faptul că nemţii joacă la fel de când îi ştiu poate fi pus pe seama negurilor Germaniei, greu de desluşit de nişte latini leneşi în gândire. Dar... senzaţia teribilă de deja-vu, deja atât de obositoare încât aproape poţi zice rezultatele meciurilor fără să te uiţi prea atent la ele, 4-0 germania, 2-1 brazilia...

Rammstein

Ich liebe dich

Ich liebe dich nicht...

Seamănă cu Baudelaire, nu?

Je suis la plaie et le couteau...

De pe un forum (cam) idiot.

Ce as vrea sa fiu? As vrea sa fiu scriitor, si politist, si actor, si antrenor de fotbal, si medic in Rusia centrala, si mai multe. Cosmonaut, veterinar, acrobat, artificier, fotbalist, portar la hochei, tenismen, profesor de astronomie, astronom, mecanic, pilot de avion, de formula 1, de motociclete, ingrijitor de cai, print arab, Hans Christian Andersen, berar, bautor de bere profesionist, actor, cintaret, baterist la Metallica, ziarist la Level, programator la ParadoxEnt., moderator pe vreo 3 forumuri, Jesse James, Bob Dylan, medic in Africa, trasmisionist in armata rusa, bucatar in armata, savant, vinzator de ceai, si altele. Aventurier, Galahad, regizor de teatru, Rocannon, vintelegar, masinist. Fiecare lucru vrea sa fie ceea ce este, zice un filozof. Nu sesizez diferenta dintre fiinta si existenta, probabil ca de aia nu inteleg nici sensul intrebarii. Pentru mine, omul este ceea ce este, nu inteleg separatia.

Un articol pe un site de stiri. acelasi.

Acest rezumat nu este disponibil. Dați clic aici pentru a vedea postarea.

12 Monkeys

Terry Gilliam îmi place. "12 monkeys" - "Armata celor 12 maimuţe" e un film în care atât Bruce Willis cât şi Brad Pitt ies din rolurile lor de duzină şi din banal. Dacă ar fi numai asta şi ar fi destul. Da, Bruce Willis mai are un film în care nu e el, ("Pulp Fiction") sau e el, depinde cum priveşti, dar în ăla e altceva, e cu totul altceva. Ăla nu e film, e altceva. E meta-film, dacă pot folosi termenul ăsta, ca să nu folosesc termenul de parodie. E imaginea răsturnată, pentru că filmul e pe dos. Dar în "12 monkeys" nu e nici o parodie, şi Bruce Willis e ... E cel mai bun film al lui, şi mai ales că nu e un film de ăla. Nu are nici happy-end, şi nici măcar nu e SF, deşi afişul şi acţiunea au motive SF, sau nu motive, ci decoruri împrumutate din SF, călătorii în timp, cataclisme globale, moarte, viruşi, aparaturi. Dar nu e SF. (Dacă prin SF înţelegem un western cosmic, dar asta e altă discuţie, genul SF e atât de clişeizat şi de prost văzut şi de greşit văzut, încât...) Călătoria în timp are rolul de a salva lumea, desigur, dar mai ales are rolul de a-l salva pe el (am uitat numele personajului) . Actorul e oricum salvat de filmul ăsta.

Ideea, dacă există o idee, este că sfârşitul lumii nu va avea legătură cu mânia lui Dumnezeu sau cu intervenţia ălora cu ochii oblici şi pielea albastră, ci cu răutatea şi invidia umană, şi că viitorul se schimbă dar nu e sigur că oamenii se schimbă. Filmul arată mult mai bine decât ce zic eu aici. E încântător, întunecat şi delicat şi strălucitor. Ca toate filmele lui Terry Gilliam.

Despre 8 martie

Poate că ar trebui să fie mai multe zile ale femeii, una singură e stridentă. Ar trebui să fie una în fiecare anotimp, mai ales toamna. Cred că toamna e anotimpul cel mai potrivit. Ar trebui să nu ştim când e ziua femeii. Ar trebui să ghicim, să se spună la radio, la ora 12, că azi e ziua femeii. Ca un premiu, ca o surpriză. Ar fi mai frumos.

Nu îmi plac festivităţile programate. E inevitabil să nu se strecoare pe sub uşă senzaţia de fals. E ca şi vineri seara când unii oameni se îmbată pentru că e vineri. E ca şi cum scopul vieţii e vinerea. sâmbăta. Şi duminica. E ca şi cum restul nu ar avea importanţă. E ca şi cum am trăi ca să aşteptăm ziua de salariu, dar nu ziua asta e cea mai importantă. Şi în intervalul dintre 2 salarii, dintre 2 revelioane... zilele pe care le numărăm, zilele care au rămas până la 1, sau 5, sau 8, sau până la Crăciun, sunt zilele care formează viaţa noastră. Nu vedem cum ne trece viaţa. Ca un interval între 2 sărbători.